dk

Parintii astia chiar nu-si dau seama cat pot sa sufere copiii? Se despart, se impaca cu altcineva, aduc alte persoane langa ei. Faci un copil si apoi te desparti de sot/sotie. Te muti la altul/alta si apoi pleci si de la ala/aia. Chiar nu poti tu, ca femeie/barbat, sa alegi un al doilea barbat/femeie care sa fie bun/a si definitiv/a?

Iti duci copilul prin toate casele, il imprietenesti cu toti fratii si toate surorile vitrege apoi il iei de langa ei cand ai tu chef. Crezi ca mai poti avea vreo scuza atunci cand copilul tau incepe sa se drogheze sau se maturizeaza inainte de varsta?

Sunt atatia copiii care au o gramada de schimbari in copilaria lor…schimbari inutile care cand mie mi le povesteste cineva, mi-e greu sa le cred. Pentru ca eu n-am trecut si nici nu vreau sa trec prin asa ceva. Am 2 parinti biologici care stau impreuna si eu cu ei. Mi-e atat de…ii compatimesc atat de mult pe cei care si-au schimbat ‘casa’ de atatea ori in copilaria lor, doar din dorinta parintilor. Pentru ca parintii lor nu au stiut sa aleaga ceva bun si sa se gandeasca si la copii. Majoritatea se gandesc numai la ei, copiii trebuie sa accepte si atat. Mi-a aparut azi in fata o persoana pe care, sincer, o uitasem complet. Habar n-aveam ca dupa ce a plecat din oras va mai tine legatura cu mine. Noi nu am fost prietene niciodata in mod direct, oarecum cunostinte. Daca ne intalneam, ne salutam si treceam mai departe. E mai mica ca mine si a trecut prin atatea… Atatea schimbari in viata ei inca de cand era in clasele primare. Acum cand vorbesc cu ea, n-as zice ca are doar 13 ani. S-a atasat de fiecare persoana pe care a intalnit-o, cat mama ei a cautat o ‘casa’ adevarata. Pe care nici acum n-a gasit-o. Mi-a zis ca e mai bine la tara decat la oras, pentru ca s-a intors de unde a venit. Aici copiii de la scoala erau prea fitosi si de abia o bagau in seama. E intr-un fel fericita acolo, dar era frumos aeru de oras. Era entuziasmata cand a gasit un bilet de autobuz din Ploiesti, intr-o geanta, o amintire. Ar vrea sa fie mai apropiata de fratele ei vitreg, copilul lu’ taicasu’. N-are nici 1 an si vrea sa-l tina aproape inca de mic, ca sa nu-l piarda. M-a impresionat prea tare fata asta ca sa nu scriu nimic despre ea si pe blogu meu.

8 gânduri despre “dk

  1. Judeci degeaba . Nu ai de ce sa stii de ce se despart oamenii. Sa zicem ca primul sot a murit si s-a recasatorit si cel de-al doilea e un betiv, curvar si violent . Ce naiba ai face? Ai sta acolo ? Nu cred. Sunt cazuri si cazuri. Intai informeaza-te si nu mai generaliza.. Intai sa treci prin asta, sa vezi ce greu e sa ai o familie si cate sacrificii trebuie sa faci apoi sa tragi concluziile. . ok ?

    Apreciază

    • Eu doar scriu ce cred. M-am referit la o situatie: al doilea de ce nu-l alegi mai bun decat primul? Te desparti de primul, dar pe al doilea de ce nu-l alegi astfel incat sa nu fii nevoita iar sa te desparti?

      Apreciază

      • Pentru ca sunt multi factori care determina .. nu ai de unde sa stii cum e pana nu`l cunosti si sa stii ca o persoana se poate schimba cand nu te astepti.

        Apreciază

      • Aici nu e vorba de cum se schimba adultii. Cand e un copil la mijloc trebuie sa alegi un barbat/femeie adevarat/a. Nu mai esti ca la 20 de ani, singur/a si alegi acolo pe barbatul/femeia visurilor tale. Cand e un copil sau mai multi copii in joc..trebuie sa te gandesti de mai multe ori.

        Apreciază

      • Nu multi accepta pe cineva cu-n copil . Stiu asta. Cunosc persoane. La inceput ” va ” accepta.. doar dupa vazand cate responsabilitati are , se retrage.. si e usor sa vorbim cand nu am trecut prin asta.. Totusi suntem oameni si avem nevoi , corect?!

        Apreciază

  2. Pot trece și 10,20, 30 de ani și tot să nu ajungi să cunoști omul de lângă tine. Poate când l-ai cunoscut totul era un paradis, însă când a intervenit căsătoria, traiul în doi, jobul, 1-2 copii, situația s-a îngreunat iar viața în doi nu a mai fost așa însorită. Poate e vorba de abuz în familie. Există nșpe mii de situații. Personal, cred că este mult mai de apreciat o persoană care are curajul să renunțe la ceea ce nu o mai face împlinită și să caute fericirea, chiar dacă își târâie și copiii în urmă. Căci în caz contrar, ei ar avea mult mai mult de suferit de pe urma neînțelegerii în familie: frustrări, lipsă de comunicare, certuri, etc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s