Zi ciudata, bifat

Nu mai inteleg nimic. Cu greu imi amintesc ce zi e si cand naiba a trecut saptamana asta asa repede. Ma lasa amara gandul ca weekend-ul e atat de singuratic si aproape. Aseara am aiurat-o vreo 5 ore prin fata drogului asta de calculator. Nu mi-am scris decat la engleza, din plictiseala. Cele 5 teste la matematica sunt neprivite sau macar incercate. Stiu, mai zic ca nu stiu matematica, cum as putea stii cand nu exersez.. da, da…stiu, stiu. N-am invatat la nimic cu toate ca stiam ca joia e cea mai tampita zi din saptamana. M-am dus total nepregatita la scoala, cu zambetu pe buze si cu pasi mari. Mi-a placut dimineata. Am fost pe drumuri, pe la magazin si prin vant. Am avut companie buna la pranz, cand am plecat la scoala care m-a binedispus, clar. Oamenii se schimba, dar unii se schimba si in bine, am spus. Cum sa nu ma amuz, am ras prea cu pofta si chiar ma doare-n gat. Fostul meu coleg de clasa din generala si inamic la tenis, actual coleg de liceu ne povestea cum o duce cu zaharelu pe profa lui de engleza, cand citeste. Pronunta atat de apasator, cu o incercare de accent britanic, ca tot le place fetelor. Profa ii spune: ia baga Florine o pronuntie! Nu asta e chestia amuzanta, dar are un tic. El raspunde si foloseste in propozitie mereu: Yeaaah! Deci povesteste ceva si baga printre cuvinte si un yeaaah chiar daca n-are nicio legatura cu subiectu. Si uite asa tare ma amuza, incat am zis toata ziua: Yeaaaah. Acum, nu mai mi se pare asa amuzant. Cred ca toata lumea pateste asta. Razi atunci pe moment, dar cand povestesti asta cuiva care n-a trait cele spuse, e naspa. Oricum o stiu pe pielea mea, mai mult ma amageste si-mi ia entuziasmul. Nu-i asa Gogo? da, asa e. Deci, ce spuneam? Am stat la niste ore, plictistoare, ca toti sunt plecati la maretu’ bal de toamna. Dar nu sunt plictisitoare pentru ca sunt ei plecati, ci pentru ca e vremea asta naspa si lenea prea muuult prea mare. Am cam tras chiulu’ si am ajuns pe la 3 juma acasa. Tocmai azi m-am gasit sa-mi iau tenesii si sa ploua. Am ajuns acasa loarca si cu o durere evidenta de burta.  Mama nici nu m-a intrebat de ce am venit la ora asta. Pe la 5 si-a amintit ca sunt acasa de ceva ore. Biata si ea, a dormit toata ziua. Diseara are noapte alba si pe bani, dar obositoare. Daca primeam si eu bani de cate ori n-am stat toata seara treaza, aveam si bani de dat de pomana. Afara s-a intunecat mult prea repede. Stau pe bezna cu ecranul asta luminos de vreo ora si deja nu mai stiu ce sa fac. Mai e mult pana ma culc si ziua asta parca nici n-a existat sau a fost exagerat de lunga si rapida.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s