Sweet and low

Poate este un titlu cu referire la iubire. Ei bine post-ul asta nu e despre asta. Este despre ziua de azi, sambata. M-am culcat pe la 2 jumate si cred ca s-a facut 3 pana am adormit. Am avut chef de o seara, ca in vara din 2011. Ei bine, m-am trezit jumate moarta, jumate vie, la 11. Am racit, teribil sau cel putin asa am crezut. Am cam mers ca un zombi prin casa si m-am vaitat cam toata dimineata. Pe la 3 ma dezmeticesc si eu sa ma imbrac si sa merg la film. Am cam aiurat-o pe tumblr si am cam intarziat. Friiiig! Mergem la film. Da da!!! Breaking down, partea a 2 a. Nu-mi vine sa cred. Cate s-au schimbat de acum 1 an, cand am fost la prima parte si a doua parte era promisa sa o vedem tot impreuna! Ne intalnim cu o colega de clasa, de-a mea, care era cu un amic de-al ei, la film. Prietenul ei era plecat la tara. Ma gandeam, ce relatii au cate unii. Eu nu ii permiteam prietenului meu sa iasa cu alta fata, nici daca eram in Alaska, mai ales la film. Unde…se stie, loc romantic, testat. Era un tip nu prea inalt, cu niste ochi mari, verde deschis si cu o frezura nonconformista, in niste haine lalai, gri. Nu avea manierele la el acasa. Cand cunosc un tip, analizez gesturile si felul in care se comporta, normal. Tipu asta i nu ne-a lasat pe mine si pe Beea sa intram primele pe usa, nici nu ne-a tinut usa, nici macar nu s-a prezentat cine e. A fost o prezenta fantomatica. Deci si anu’ asta si anu’ trecut, a trebuit sa ma dezamageasca cate un tip. Anu’ trecut era un tip cu o tipa. Aveau vreo 21-24. Ea, fana Twilight. El, baiat obligat sa vina cu prietena la film. Se aglomerase si tipa zice:

-Aoleo, poate nu o sa mai prindem bilet.

El, sec:

-Plangi! Hai plangi.

Mai frateeee..Eu si Beea eram socate de reactia tipei: zambise. Ce gluma mai e si asta? era clar ca vorbea serios. In fine. Si acum tipu’ asta care zici ca venise din padure. Si uite ca ne-am asezat pe locuri, fiind printre primii din sala. In cateva zeci de minute, toata sala s-a umplut. Valuri de oameni zgomotosi si normal, fani Twilight. Genial film. Deci absolut, am trait toate sentimentele pamantului in filmul asta. Inca de la prima parte. Am zis ca o sa avem si o zi dedicata Twilight, adica sa ne uitam la toate cele 4 filme+ultima parte. Imi pare tare rau ca s-a terminat, la anu pe vremea asta la ce ne mai uitam? vedem… Inca un milion de lucruri se vor intampla pana atunci.. respir usurata, timpul meu nu se incheie aici. Apoi am fost la noul meu local preferat, Doroftei Pub. Beea era tristuta si am zis sa mai lasam niste pasi si prin mall, fara a ne lua nimic, desigur. Ne intoarcem acasa, destul de obisnuite cu frigu. Autobuzu a venit mult prea repede, aproape am fugit dupa el. Avea sa fie o cursa amuzanta. Noi tristute si ganditoare, la ce, nu stim. Doi tipi s-au urcat in autobuz de la aceeasi statie cu noi. Cinci tipi au venit dupa, de la urmatoarea statie. Niste mascarici, se dadeau in stamba si chiar mi-au adus un zambet. Vazusem un cuplu langa mine, mai creolin asa, mai pupaciosi asa. Dar chiar nu le-am dat importanta si nu m-am uitat ca lumea la fetele lor. Cand coboara cei 5 tipi, ramanem cu primii 2 tipi si cu cuplul neinteresant. Bineinteles, oamenii din autobuz care erau mai in spate. Noi am stat in fata si se pare ca aici a fost spectacolul. Trec vreo 2 statii, ma striga tipu care era cu tipa, cuplul neinteresant.

-Hei printeso! Psss domnisoara!

Eram cu capul in jos, ma uitam la geanta, dar am infruntat strigarea, m-am intors sa ma uit. O Doamne! Iar el? Imediat, toata intalnirea din vara de pe Bulevard, imi invadeaza mintea si il recunosc din prima.

-Pe tine te stiu de undeva, nu? zice el.

-Da, da si eu te stiu.

-Spune-mi tu de unde, ca nu stiu de unde sa te iau.

-Bulevard, eram cu un tip si am vorbit.

-A da, da. Pe Bulevard aici(chiar eram pe Bulevard, in autobuz), in vara. Cu tipu ala, care nu te merita, zice el.

Zambesc.

-Cu el..da.

Se uita pentru o secunda la mine si spun ironic:

-M-a parasit, ma.

Practic, tot autobuzu m-a privit cu un zambet imens pe fata si cei 2 tipi au izbucnit in ras. Tipu(ca nu-i mai stiu numele) zice:

-Ma minti! Cum sa te paraseasca?

-Serios, m-a parasit. Ma uit la privirile tuturor, in gandul meu: ce tot va holbati? chiar m-a parasit. Greu de crezut, dar s-a intamplat si asta.

-Nu-mi vine a crede, ma pacalesti. Tu esti frumoasa. Te-a si parasit?

-Da.

-Nu te merita. Ti-am zis de atunci ca nu merita sa-ti bati capu.

-Da, asa e.

Incepe sa cante. Manele desigur, o serenada autentica sa mai sporeasca privirile atintite asupra noastra. „Nu mai fii tristaaa/ Nu meritaaaa” si tot felu. Prietena lui incepe sa-l acompanieze.

-Lasa fata, esti frumoasa, esti dulce, caracter dragut, esti simpatica, arati si bine, ai aspect. Gasesti unu sa te merite.

-Da, asa e.

-Pai nu-i asa?

-Da, asa e.

-Daca n-ai vrut sa fii cu mine, eu nu-ti faceam d-astea.

Primeste un branci de la prietena lui, apoi continua:

-Dar uita-te la mine, mi-am gasit perechea, asa o s-o gasesti si tu. Stai linistita.

-Da, asa e.

Beea nu mai putea de ras. Eu eram normala, ma gandeam cat de repede a trecut timpu si ce vorbe primesc de la un om, pe care acum il vad a doua oara-n viata mea. Era statia lor, au coborat. Mi-a facut cu mana si mi-a zis ca toate trec. Urmeaza chestionarii de la Beea si ii spun situatia din vara. A fost destul de amuzanta, el se dadea la mine si eu eram cu prietenu de mana. Imi zicea sa iesim la suc si ca am nevoie de un baiat adevarat. Bataus, spunea el. Eu ii ziceam: ma apar si singura. Am avut niste discutii inteligente cu el si chiar relaxante. A stat o groaza cu noi pe banca si cand zicea ca pleaca, se ridica, facea 2 pasi si apoi se intorcea. Nici nu-l cunosteam, nici atunci. Prietenul meu se intalnise prima oara, in ziua aia cu el, ca-i ceruse tipu telefonu sa sune pe cineva. El i-a spus ca se grabeste ca se duce sa-si ia prietena, adica pe mine. Dupa cateva ore, cand am iesit. Ne-am intalnit cu el pe bulevard si a zis:

-Asta e prietena ta?? E frumoasa foc, frate.

Ce pot sa zic, m-a ridicat in slavi inca de la primele cuvinte. Dupa ce in final am scapat de el, am plecat repede de pe banca aia, intr-un parc mai retras. Tin minte ca ajunsesem subiectu unor copii, de vreo 10 ani. Ne intrebau cati ani avem si noi le-am zis ca 30 de ani. La ce naivi sunt copiii, ne-au crezut. Incepusera sa se bata cu pietre, apoi am plecat. Constat ca inca n-am uitat nimic din tot ce s-a petrecut. Si oftez ingandurata, o sa pot uita vreodata? Tin minte fiecare zi, am fost un jurnal complet. In fiecare luna care o petreceam de cand eram impreuna, ne povesteam cum a inceput totul si cum suntem acum. A fost magic. Putin si de neuitat. Dar viata merge inainte, cum spunea si tipu. Habar n-am cum il cheama!!! M-a amuzat teribil situatia si m-a ajutat sa fac inca un pas, spre uitare. (OCS- Depresia toamna-iarna)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s