Ceva educativ, cred

Problemele mele sunt atat de mici pe langa adevaratele probleme. Problemele mele, nici macar nu sunt probleme. Decat o frustrare adolescentina, din dragoste. Prietenul meu m-a parasit, dupa ce nimeni si nici macar eu, nu credeam ca o sa o faca. Inca imi mai amintesc reactia mea…I-am zis: mi-ai zis ca n-o sa ma parasesti niciodata. Si multele justificari ale lui, care au urmat, fara importanta, nici nu le-am retinut exact.  Sunt atat de multe probeleme, care intr-adevar sunt probleme. Care ar trebui sa umple paginile astea web si mintea omului. ‘Problema’ mea, nu mai e de mult o problema. E un subiect care-l mai amintesc, pentru ca n-am la ce ma gandi. Azi mama mi-a amintit de adevaratele probleme, grave, intr-adevar. Care la cat de grele par, oamenii nu s-au lasat doborati si n-au ajuns la suicid sau pierderea mintii. Oamenii care au ramas blocati din razboi, in tari straine si n-au mai ajuns in Romania. N-au mai avut identitate sa-i recunoasca cineva aici, asa ca si-au luat alta existenta, departe de familia de aici, rude, copii, neveste. Au fost nevoiti sa-si inceapa alte vieti, departe de aici. Nimeni nu stie daca barbatii lor mai traiesc, copii care nu si-au cunoscut tatii si nepoti care nu-si cunosc bunicii. Astea sunt probleme. Sa nu mai zic de femeile care au nascut in perioada revolutiei. Mame care-si stiau copiii sanatosi si cand sa-i nasca, au fost anuntate ca sunt morti. De fapt, au fost vanduti, dati spre adoptie sau omorati pentru organe. Stateam si ma gandeam ce viata are femeia care primeste vestea aia, care nu stie ce s-a intamplat cu adevarat, care a stat cu o fiinta 9 luni in ea si apoi a disparut fara urma. Cat soc, cata disperare, revolta si neputinta, se afla in acea femeie. Pe langa ea, fiind si rudele, dar nu atat de implicate cat femeia. Cum o prietena de-a mamei, a trecut prin asa ceva si a facut urmatorul copil de abia dupa 6 ani de atunci. Copilul e clasa a 4 a, copilasul care a disparut fara urma, fiind declarat decedat ,trebuia sa fie acum de vreo 20 de ani. Femeia e sigura ca nu era mort, a fost doar o manevra la vremea aceea, neputand face nimic. Mie, o sa-mi treaca ‘problema’. Dar alti oameni care o poarta in ei, zi de zi, timp de ani si ani,ce sa mai zica? Povesti atat de triste, exista si mai triste. Ne complicam prea mult cu probleme, care nici nu sunt probleme. Priviti la oamenii care traiesc bolnavi, imposibil de vindecat, dar cu zambetul pe buze si cu o pofta de viata ataaat, atat de puternica. Toata stima pentru acei oameni. Luati aminte si nu mai plangeti dupa copilarii de genu’ meu. Cand ai o problema, gandeste-te mereu ca exista, cu siguranta, o problema mai mare decat a ta.

3 gânduri despre “Ceva educativ, cred

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s