Nuoi

Oh baaaaby, baby it’s a wild world…

Si suntem doar noi in lumea asta… acum ca mi-am amintit de somn, a inceput sa-mi fie somn. Dar continui sa scriu pentru ca n-am mai scris de mult… Frumos evolueaza lucrurile, frumoase sunt momentele impreuna, frumosi suntem noi. Presupun ca blogosfera a observat ca de o luna si ceva esti muza mea pentru blog. Ai devenit muza mea pentru viata, pentru zile, tot… Am zis ca n-o sa ma indragostesc nebuneste, ca o sa ma controlez. Ca la orice privire a ta patrunzatoare, eu o sa fiu tare. Ca la orice, orice dragut din partea ta o sa tratez obisnuit, nu prea amorezata. Pentru ca sunt convinsa ca eternitatea nu exista si ca alte iluzii desarte m-ar deprima. Adevarul e ca am avut momente in care am uitat de autocontrolul meu, de stapanirea mea. Am uitat de mine si m-am lasa dusa de valuri. Ti-am zis de la inceput ca nu vreau sa ma ia valu, nu vreau sa fiu innebunita, nu vreau sa ajung in stadiul in care sa zic: nu pot trai fara tine, esti totul. Adica, intr-adevar sa simt asta si sa fiu constienta de ce zic, nu sa zic asaaa aiurea. Dar nu ma pot abtine cand simt ca teiubesc. Sunt niste sentimente atat de greu de explicat, de scris sau de desenat. Doar le simt, ma rascolesc, imi plac si atat…