Dar nu intelegi

In fiecare zi am o adunatura de chestii prin mine. Dimineata am o chestie in gand, la pranz imi schimb ideea si seara imi dau seama ca trebuie sa fac in alt fel. Lucrurile se complica cand totul e perfect… Totul e atat de trecator, nimic nu dureaza. Totul trece, uitam. Durerea e de moment, timpul ajuta. Toate sunt atat de complicate cand zici ca sunt bine. Cand zici ca esti bine, nu esti bine. Dar nimeni nu te mai intreaba daca intr-adevar esti bine. Nimeni nu mai sta sa te impace. Toti se grabesc. Se gandesc la ei si zic ca se gandesc la tine. Zic ca iti doresc binele, dar cand vad ca ma ignori te las balta. Oamenii vor sa ii cauti tu. Spun ca le-a fost si lor dor de tine, doar sa nu te simti tu prost.Dar daca le era dor, te cautau frate. Am in jurul meu numai egoisti. Cand te gandesti ca pentru un moment toate par perfecte si in secunda urmatoare se scufunda absolut totul. Cat de usor poti cadea in dezamagiri, ganduri aiurea si sictir. Revine indiferenta mea, care nu trebuia sa plece. Nu ma simt pentru lumea asta. Nu imi gasesc locul nicaieri. Sterg, scriu ceva si iar sterg. Sunt frustrata. Am un moment de pierdere. Uita-te-n jur. Ai putea fii mort in minutul urmator. Imi troznesc incheieturile. Totul se poate narui pentru mine. Pe tine nu te-ar afecta vesnic cat si-ar pune asta amprenta asupra mea. As putea fii moarta, cine ma stie ar suferi.  Nu as putea, chiar o sa fiu. Pentru ca nici viata nu tine vesnic. Cine stie cine ar suferi o saptamana, doua, luni de zile, ani dar nu pana mor ei. Te obisnuiesti cu ideea. Lumea asta e atat de urata, de proasta. Toti sunt duri si chiar au uitat de respectul aproapelui. O dau in aberatii grav, dar asa e. De ce oamenii nu pot fii normali? Acum poate va intrebati care-i definitia normalului pentru mine. Sa fii tu ce esti, fara sa te uiti la ala, la alalalt, fara smecherii, fara ingamfare, totul pe bune. Toti se invart in jurul penibilului, pateticului si stupidului. ‘Se invart’..ne invartim, la naiba ca nici eu nu sunt prea departe. De ce nu poti accepta ideea din prima si sa nu mai suferi? Eu habar n-am ce tot scriu. E fara sens, nimic nu are sens. Nu i-am facut eu un sens, ca sa aiba sens. Nu pot zice decat ca n-o duc bine. Am un sentiment de pierdere, de detasare si lumea asta e atat de ciudata… Oamenii astia cu fete umane dar monstrii… Cum scrie si sub titlul blogului: All monsters are humans. Un monstru nu poate fii om, dar un om poate fii monstru. Stiai poti sa te simti singur si cand ai oameni langa tine? Totul e spus degeaba in momentul gresit. Toate sunt atat, ataaat de fragile… Nu mai caut pe nimeni, sa nu ma mai caute nimeni. Sunt si eu ocupata cu viata mea cea prea agitata, prea ciudata, prea greu de povestit, cu prea multe ganduri si situatii prin ea, mult prea complicata ca sa o asculti. Zic doar sa nu se mai dea nimeni prieten, prieteniile sunt o risipa de viata. Momente frumoase si apoi poc, fug prietenii. Unde sunteti voi prietenilor? Unde sunteti voi cand am nevoie de voi? Nici sa nu va interesati de mine, sunt moarta de mult. Este un moment atat de tensionat… maine o sa uit tot ce am scris, pariez dar nu regret nimic..

tumblr_m1nupe65H21qjonawo1_500

Anunțuri

4 gânduri despre “Dar nu intelegi

  1. Nimic pe lumea asta nu este veşnic, cu atât mai mult perfect. „Sugrumând” aceste idei, încă de la început, totul poate părea perfect. Garanţia pe care o avem vizavi de ceva este de fapt ceea ce sugrumă ideile de mai sus. Ne „culcăm” pe-o ureche crezând că ceea ce ne-am dorit de atâta timp în sfârşit ne aparţine. Şi, evident, de cele mai multe ori, ne „culcăm” pe-o ureche şi ne trezim pe cealaltă. Consider că singura modalitate de-a prelungi ceva (prietenie, relaţie de iubire etc.) este aceea de-a conştientiza că nimic nu ne aparţine, doar trăim cu iluzia asta. Să fim conştienţi de faptul că în orice secundă, totul se poate nărui. Neluând totul ca pe-o garanţie, ne dăm tot interesul ca acel ceva să iasă aproape perfect şi evident îi prelungim exisenţa. Garanţia nu-ţi mai dă acel „zvâc” care te îndeamnă să lupti pentru ceea ce crezi că-ţi aparţine. De aceea niciodată nu trebuie să dăm impresia nimănui că îi aparţinem. Şi nici invers. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s