Batrana si telecomanda

Stau pe banca si ascult muzica. M-am asezat intr-o zona super aglomerata si multe persoane trec. Exact ce-mi trebuia sa nu mor de plictiseala. Se aseaza o batranica langa mine. Mi s-a parut extraordinar. Are 94 de ani, 2 plase in mana si venea din provincie cautand o telecomanda. Isi descrie varsta ca batranete extrema si rade. Ma indeamna sa iubesc viata, cu bune si rele, inainte de toate. 15 minute de vorba si mi-a schimbat ideea care o aveam despre batranii din ziua de azi, adica niste oameni tristi si frustrati. N-a avut copii si se mangaie ca gandu ca: numa tata sau mama sa nu fi. Nu cere compasiune nimanui, stie ca e singura pe lume si s-a obisnuit cu ideea. Stie multe proverbe si vorbe de duh, le adauga aproape in fiecare propozitie. Mi-a facut ziua. A plecat lasandu-mi un zambet larg si mi-a urat succes in viata. As fi vrut sa-i fac o poza, n-o sa ne mai intalnim niciodata. Am privit-o pana era prea departe ca sa o mai privesc si am povestit la toata lumea intamplarea. O sa-mi fie dor de ea…