Despartire

Totul a fost prea repede, prea dur. Mi-a luat tot elanul si m-a trezit la realitatea asta dura si imbacsita de conditii. As fi vrut ca omul de langa mine sa ma pretuiasca si sa ma iubeasca mai mult decat ma iubesc eu insami. Nu sa ma faca sa plang pentru ca nu-mi incalc principiile. Totul a fost doar o iluzie ieftina care a inghitit toate cuvintele frumoase, toate alintarile, toate imbratisarile de nu-timaidaudrumulniciodata, toate sarutarile lungi si atat de iubite… Totul e intr-o cadere libera si nu se vor mai intoarce la noi. Urasc despartirile, sunt atat de inevitabile si zdruncinatoare. As vrea sa dau timpul inapoi, dar nu stiu cum ce ar mai ajuta asta… Mereu te-am crezut sufletul meu pereche, pentru ca noi ne-am zambit reciproc cand ne-am vazut prima oara. Nu ne-am vorbit, salutat, imbratisat sau sarutat, ci ne-am zambit. Si am simtit ca mereu o sa avem un ranjet pe fata cand ne vom privi. Azi dimineata nu mai voiam sa ma trezesc din atipeala mea. Urasc cum am ajuns, urasc ce intorsatura au luat lucrurile, urasc cate nemultumiri se adanceau in sufletul tau si pentru ca mi le-ai spus prea tarziu…

Anunțuri

4 gânduri despre “Despartire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s