Deiuta…

A murit un sufletel. Papagaluta mea s-a stins azi, dupa o lunga suferinta. Poate suna cam stupid, dar doar cine a avut papagal imi poate intelege suferinta… E greu de crezut cat de mult te poti atasa de o „mini gainusa” alba, in cazul meu… A murit dupa 3 sau 4 saptamani grele, in care i-a fost rau, s-a chinuit sa manance, am indopat-o cu vitamine… dar degeaba. A fost un moment dificil… parca se zbatea sa nu moara. Parca se schimbase la fata si parca era posedata, incepuse sa se zbata in toate partile si m-am speriat teribil… Am strigat-o pe mama si s-a linistit… Apoi a stat si mama langa ea si am mangaiat-o, iar ea se uita in toate partile cu ochisorii bucalati. In final s-a intins, s-a miscat putin si a picat pe o parte… A murit cu ochisorii deschisi… Mama mi-a spus ca n-a murit de cand se zbatea in toate partile pentru ca am strigat-o si s-a intors… Astea poate sunt doar mituri dar ceva supranatural s-a intamplat… Era speriata, a vazut moartea… Si asta a fost tot… Odihneasca-se in pace…

IMG995

Anunțuri

9 gânduri despre “Deiuta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s