O zi mai proasta…

Aseara am venit acasa disperata. Imi venea sa plang, sa scriu…dar n-am facut nimic din astea. Doar am stat si m-am gandit mult, mult, am judecat de zeci de ori si am incercat sa ma detensionez. Cu putin noroc, n-am mai avut nici insomnii, iar dimineata la 6 aproape ca uitasem toate scenele de aseara. Urasc sa fiu dezamagita, fara sa ma astept, e o ironie. Trebuie sa ma astept de la toata lumea, dar mi-e atat de greu. Mai ales cand n-ar avea niciun motiv. Cred ca sunt prea dura cu mine. Aseara eram nervoasa pe cine sunt si pe viata pe care o am acum. Dar dimineata am realizat ca n-am de ce. Povestea a fost cam asa:

Zilele trecute m-am intalnit intamplator, de vreo 2 ori, cu un tip pe care-l stiu din copilarie. Sta chiar in blocul de langa mine si nu mai vorbisem cu el, mult, de vreun an. Mi-am amintit ca am numarul lui, vroiam sa-l mai sun, dar momentan n-am niciun minut sau mesaj. Telepatia a facut ca ieri, sa vad ca el ma suna. Eram atat de fericita ca mi-a iesit telepatia si ca in sfarsit voi iesi cu cineva nou. Aproape dansam prin casa. Apoi mi-am amintit ca mai vorbisem cu o tipa sa iesim la aceeasi ora, asa ca am luat-o si pe ea.

Am ajuns in centru, cu toate ca toti suntem din acelasi cartier, am venit cu autobuze diferite. El era imbracat intr-o camasa, cu sacou, cu cravata, blugi, tenesi si o geaca. Inghetase. Mi-a zis ca a fost prezentator nu stiu unde, azi. Era oarecum surprins ca am mai luat o tipa cu mine, dar o stia si pe ea. Nu prea se suportau, tipu a inceput sa faca misto de ea, tipa se supara, eu eram arbitru. S-a dus si-a cumparat o sticla de coniac, apoi ne-am asezat pe banca unui bloc. Daca ma intrebai acum vreun an sau doi daca vreau sa vin sa beau langa un bloc niste tarie, as fi venit. Dar ieri nu ma simteam bine in locul ala, nu ma simteam bine langa el, nu ma simteam bine deloc.  Nu era omul langa care puteam face asta. N-avem chef de vorba, de stat, vroiam doar sa plec undeva si nu stiam unde, pentru ca n-aveam la cine sa ma refugiez de toata lumea care nu-mi convine, inafara de acasa. M-am simtit singura, cu toate ca eram langa oameni. Nu am mai simtit de mult, atat de profund, sentimentul asta.

Tipa a plecat, am ramas doar eu cu el. Stiam ca-l cunosc de multa vreme, dar simteam ca stau langa un strain pe care de abia il cunoscusem. N-aveam subiecte cu el, vorbea singur, eram absenta si ma simteam prost ca poate fac pe altcineva sa se simta prost, fara sa vreau. Cand vorbeam despre ceva, discutiile luau o alta intorsatura si se terminau cu mine facandu-l enervant sau dand cu pumnu in el, sau el incercand sa ma gadile, mai mult ranindu-ma pentru ca mi-a atins mai mult coastele care ma dor acum. De obicei cand merg prin locuri nestrabatute, tin minte. Ei bine, azi nu tin minte nicio faza, pentru ca toate au fost aiurea si m-am obisnuit sa uit amintirile urate. Nu-mi amintesc sa fii ras vreodata amandoi, poate doar eu singura si el imi zicea: dar nu era nimic de ras. Ma simteam ca sub o lupa si acum stau sa ma intreb de ce naiba mai stateam langa el. Poate doar am sperat ca o sa se intample ceva, in cele din urma, dar ne-am plictisit unu de altu.

Cand imi amintesc tot ce-mi povestea, constat ca ma mintea pe fata. Se lauda cu prieteniile lui numeroase si momentele lui scoase din filme, si pe mine ma judeca ca sunt o adolescenta plictisitoare care nu stie sa se distreze. Distractia la el : sa stai sa bei langa o scara de bloc, sa fumezi mult si sa razi de cei care se imbata. Nici nu stiu care-i definitia distractiei pentru mine, daca am oamenii care trebuie langa mine, lucrurile vin de la sine. Ei bine, cu el nu, si n-am fost niciodata mai sigura ca sunt incompatibila din orice punct de vedere cu un om. Si ziceam de prieteniile lui numeroase, cand de fapt, el a fost nevoit sa ma cheme pe mine afara, ca n-avea cu cine. Toti „prietenii” lui numerosi ba aveau treaba, ba ziceau ca vin si nu veneau, ba nu-i raspundeau la telefon. Concluzia e clara. Nimeni n-avea chef de el, nici macar eu care eram in stare sa ma asez si sa ascult pe oricine care avea o problema pe suflet.

Ma uitam la strazi, la oameni, la masini, erau multe lumini, dar eu stateam in intuneric. Ma gandeam, viata e acolo, iar eu stau aici, langa un om care ma enerveaza. Ma gandeam atat de departe, la sotiile care isi iau soti care le terorizeaza toata viata, la oameni bolnavi, la cat de fragila si scurta e viata. Oriunde, dar numai acolo nu. Nu-mi venea in minte niciun moment frumos si aveam o viziune atat de tragica despre viata. Ma apucase o filosofie despre orice, incat ma simteam mai ceva la Platon, parca eu as fi creat totul.

Ma simteam mult prea buna pentru el, eu vroiam sa-l ascult, sa radem impreuna si sa mai aflam lucruri noi. Dar, conversatia nu functiona in nicio directie. Ajunsesem sa ii cred pe toti la fel, exact ca tipu de anu trecut din primavara, ma facea sa ma simt in plus pe lumea asta, ma facea sa devin sinucigasa. Incepusem, ca atunci, aseara, sa am o viziune ciudata despre lumea asta, vedeam uratul in orice si ma simteam atat de obosita de tot ce ma inconjoara. Stateam langa o babuta in autobuz si am vazut-o ca bea apa si se uita ciudat, ma gandeam ca nu e apa, e de fapt tuica sau vodka. Ca toti oamenii sunt prefacuti, toti sunt perversi si criminali. Ma simteam pierduta si mi se parea ca toata omenirea conspira impotriva mea. Devenisem paranoica pe strazi si ma simteam atat de nasol. Era atat de urat omul asta la caracter si chiar transmitea viziunea lui urata, chiar daca nu vorbea despre asta, dar pur si simplu emana asta prin felul lui de a fi.

Mi-am amintit de ce mereu, cand exagerez cu bautura sau incep sa fumez, ma opresc si redevin eu. Pentru ca lucrurile astea simt ca ma transforma intr-o persoana pe care n-o plac, nici chiar eu. Chiar asta devenise si el, dar era mandru de cum era, cel putin, asta arata. O prietena azi m-a intrebat de ce nu  l-am intrebat daca e fericit. N-am stiut sa-i spun pe moment de ce, dar acum dupa ce am scris asta, am gasit raspunsul: se vedea pe fata lui ca nu e fericit, intrebarea nu-si avea rostul.

Gasise un om care putea sa-l faca fericit, sau macar incerca, si cu siguranta, a mai gasit oameni care pot sa-l faca fericit. Dar e imatur si nu stie sa-i aleaga pe cei buni, ci se lasa condus de anturaj si cica „chestii de spus nepotilor” , eu o sa le spun si despre el sau o sa afle singuri, cand o sa citeasca asta.

In sfarsit, aseara, am cunoscut ce inseamna sa ai o stima de sine exagerata, sa te iubesti numai pe tine si sa nu-ti pese nici macar de cei care le pasa de tine. El era persoana aia. Era atat de enervant. Si vorbesc la modul cel mai serios, nu ca mi se pare dragut de enervant. Era un om enervant si n-am mai intalnit de anu trecut, din primavara, un om ca el. Frustrat de tot ce-l inconjoara si incapabil sa accepte si opinia altora. Am fost atat de sigura ca n-avem ce sa ne vorbim, ca nu putem fi nici macar cunostinte, ca n-as fi vrut sa stiu mai multe despre el. Cu toate ca, toata seara numai despre viata lui super activa a vorbit. Nu m-a impresionat, mai mult m-a indepartat.

-Mai vorbim…

-Nu-i adevarat.

Ne-am privit cateva secunde patrunzator, apoi am plecat in directii diferite. Macar am fost de acord cu ceva. Am fost atat de trista ca n-am putut sa fac un om sa fie mai bun. Cred ca m-am simtit mai mult dezamagita de mine.

tumblr_myeyabaqFq1s6gm6yo1_500

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s