Sunt o schioapa invincibila

Imi amintesc fiecare moment, dragii mei. N-am sa uit niciodata nimic. Am invatat din fiecare zi, m-ati invatat sa nu ma mai avant cu sufletul inainte. Voi plecati, de fapt, ati plecat deja, eu am ramas, Mereu voi ramane, chiar daca voi va derulati ca niste poze intr-un aparat foto, acum. E ciudat ca nu mi-am dat seama atunci, dar m-am lasat condusa de fericirea momentului. Am fost naiva, dar bine ca mi s-au limpezit ochii intr-un final. Nici nu stiu daca sunt trista sau doar serioasa. Ma plang de mine. De ce trebuie sa trecem prin mainile atator persoane ca sa ne dam seama cine suntem de fapt si ce vrem de fapt? De ce viata mea nu poate avea o poveste pe care eu s-o citesc si sa rad de ea, sa plang cu ea, dar sufletul meu sa fie neafectat? De ce mi-e atat de greu sa trec pe langa oameni si sa nu-i bag in seama? De ce tot cred ca orice om e bun, dar rautatea e doar o masca? De ce am atata rabdare ca sa descoper sufletele oamenilor si nimeni nu vrea sa stea? Ma simt prea buna pentru lumea asta…Stiu ca si eu fac greseli, mint, urasc, vorbesc aiurea si fac tot felul de prostii, dar nu mi-as bate niciodata joc de o persoana careia ii pasa de mine. E inuman. Ar cam trebui sa incetez cu gandirea mea de hippioata si sa nu mai visez pace in lume, dar stiu ca e posibila. Nici n-am sa mai recitesc postarea asta pentru ca stiu ca e o adunatura de chestii ciudate. Sper ca a inteles cineva ce vreau sa zic. Am trecut printr-un soc emotional. O prietena veche, veche, veche, adica cea mai veche cunostinta a mea pe care am avut-o aproape cred ca de cand ma stiu, tocmai m-a lasat singura. Nu de acum, de mai de mult. Avem un milion de intamplari impreuna, dar mai mult decizia mea a fost pentru ca am aflat niste barfe nasoale, ea a insistat cu telefoane, n-am raspuns, n-am mai vorbit. M-am simtit neapreciata, de multe ori, dar „m-am incaltat si-am plecat”, cum s-ar zice. Nu mai avem teluri comune, dar stiu ca langa mine era un om bun. Ma doare ca n-a apreciat prietenia mea si pe mine. E oribil sa nu apreciezi ce ai. Azi ne-am revazut intamplator. M-a tratat cu indiferenta. De ce? Nici eu nu stiu. Oamenii sunt ciudati. Oamenii se schimba si te dezamagesc.

Anunțuri

2 gânduri despre “Sunt o schioapa invincibila

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s