Sunt adevarata?

Toate trec…nimic nu ramane. Nimic nu ma mai surprinde.

Prieteniile se strica, prieteniile se creeaza, eu parca sunt un privitor, un narator. Nu ma simt legata de nimeni, mi-e frica sa ma leg de cineva, sa ma astept la ceva. Cred ca niciodata n-o sa ma opresc din a spune „Ce ciudati sunt oamenii!”. Ciudati, complicati, obositor de stricati si nu il ultimul rand, schimbatori. Azi am citit o chestie pe net despre oamenii din ziua de azi, toti suntem „fiecare pentru el”. Cat de greu e sa gasesti oameni in aglomerarea asta de persoane.

Dupa toate dezamagirile din ultima perioada, simt ca incepe viata cu adevarat, nu ce credeam eu ca e, nu paradisul meu imaginar cu prietenii pe viata si relatii perfecte. 

Eu ma simt impacata cu cine sunt.. Tot ce daruiesc, daruiesc din suflet. Tot ce traiesc, traiesc pentru ca vreau asta. Toate situatiile sunt din cauza mea, eu am creat asta. Dezamagirile…si pentru ele sunt responsabila. Am avut incredere in persoane false, am ajutat pe cine nu merita, am oferit prietenie cui nu merita. Cu toate astea, ma simt minunat, iubesc lectiile astea de viata, dureroase dar de viitor. Mereu mi-a placut sa las o impresie buna. Nu ma vad altfel, decat o persoana buna. 

tumblr_n3792iNcgo1sgd7gio1_500

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s