Snitzi trăieşte[1]

M-am întors de la Cluj, am stat o zi şi am plecat la mare, ieri m-am întors.

Am stat 6 zile în Cluj, dar totul a trecut mult prea repede.

Totul a început cu terifianta călătorie cu trenul, care trebuia sa dureze 9 ore, dar a durat 11 ore. Amorțeală, oboseală, plictiseală şi într-un final am ajuns. De când părăseşti gara, zgomotul şi praful îţi urează „Bun venit în Cluj!”.

DSCN1979

DSCN1981

Mda…nu ştiu cum s-au găsit ca tocmai acum, în perioada marelui festival Untold, să schimbe bordurile. Era o aglomeraţie de nedescris…tot trenu era ba în taxi-urile care nu vroiau să ia mai mult de 3 persoane, ba în tramvai, în autobuz sau mergeau pe jos spre cine ştie unde.

Nu ştiu cum am reuşit să găsim staţia de tramvai, cu toate bagajele pe care le aveam după noi-nişte troler-uri grăsane, rucsacul pentru cort şi geanta frigorifică…, dar am gasit-o. O femeie bătrână ne-a îndrumat către Cluj Arena şi după vreo 20 de minute de mers cu tramvaiul…..am ajuns.

După fiecare frază pe care o citiţi, adăugaţi cuvânul „agitaţie”…în felul acesta poate reuşesc să vă transmit un pic din starea pe care o aveam atunci.

La Cluj Arena era o mare, mare nebunie. Toţi voluntarii şi participanţii vroiau brăţara de festival…şi nimeni nu putea să ne lamurească. După ce am întrebat câţiva voluntari şi am sunat pe câţiva coordonatori, am luat un taxi şi am mers spre zona de camping. Eram foarte nervoşi, debusolaţi şi ne-am enervat şi mai tare când n-am putut să intrăm în camping fără brăţara pentru camping. După 11 ore de stat în tren, aglomeraţie cât cuprinde şi fâstâceală de colo colo…cedezi nervos. După câteva drumuri de pomană, am intrat în camping. Campingul era varză…toalete ecologice, locul era pregătit pentru curse pe un teren accidentat, nu pentru camping…nu avea zone de încărcat telefonul, aşa cum ne-a spus iniţial, ci doar zona de wireless. Mai târziu am descoperit că avea şi nişte toalete normale, care aveau priză…

2015-07-30 08.21.31

Ne-am plimbat prin împrejurimi…zona de camping era foarte aproape de Iulius Mall, aşa că mall-ul a fost prima atracţie turistică pe care am vizitat-o în Cluj, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.

2015-07-29 21.21.59

Prima seară a fost liniştită, exceptând grupul din Botoşani care avea o groază de povestit, chiar lângă cortul nostru. Asta a fost nimic pe lângă ploaia care a urmat. La 5 dimineaţa, tunete, fulgere, frig şi ploua cu găleata. Apa a intrat în cort şi oficial, m-am trezit chiar şi eu, persoana care nu poate fi trezită nici măcar de o bormaşină. Din nefericire, sau chiar fericire, nu doar cortul nostru a fost inundat. Chiar şi corturile care aparţineau festivalului au fost inundate, ba chiar mai inundate…aşa că după valul de reclamaţii, voluntarii care au vrut să plece de la camping, au fost mutaţi la cămin.

Caminul 5 al facultăţii Babeş Bolyai, a fost căminul meu pentru 5 zile.

2015-08-02 18.10.58

Nu mai are rost să amintesc cât de greu ne-a fost să găsim căminul, pentru că am fost înainte să ne cazăm şi nu ne luasem bagajele, iar apoi am schimbat traseul şi ne-am lăsat conduşi de GPS-ul care ne-a trimis la alt cămin 5, când eram din nou îmbagajaţi şi nici un taxi nu vroia să ne ducă pentru că trebuia doar să coborâm o groază şi nu putea să ne taxeze foarte mult. Ne-am chinuit ceva până am ajuns acolo…chiar ne propusesem să ne vindem biletele de tren pe care deja le cumpărasem…sau să mergem să ne cazăm în Sighişoara şi să fugim de aici.

Nu pot descrie senzaţia pe care am avut-o când în sfârşit am ajuns la căminul bun, după ce ne-am rupt braţele, picioarele şi o roată de la troler.

Nu ne-am cunoscut colegii de camera decât în a doua zi. 2015-07-30 21.48.42   Pe toată şederea noastră n-am împărţit prea multe vorbe cu ei. În cameră am stat eu, prietenul meu, încă un cuplu şi un tip. Nici nu ştiu cum îi cheamă, de abia ne întâlneam cu ei.

Tot ce mi-a rămas de la ei e imaginea tipului singur care avea mereu patul şi hainele aranjate, fata era foarte rea cu prietenul ei, îi zicea mereu „Taci mă”, iar prietenul ei sforăia teribil…chiar teribil. Nu puteam deloc să dorm fără căşti cu muzică rock dată tare, tare, dar tare. Mă rugam să adorm înaintea lui să nu mă mai chinui. În ultima seară a fost cel mai naşpa…îi mai zicea şi prietena lui să nu mai sforăie, chiar m-am dus şi eu la el să-l mişc şi s-a oprit pentru puţin timp, apoi până am ajuns în patul meu de sus(aveam pat etajat), a început din nou. Am strigat din pat „Nu mai sforăiiii”, dar degeaba, îmi venea să plâng în timp ce-l băteam. Nu ştiu cum am reuşit să adorm…dar ajung şi la asta.

Tura de 12:00-06:00 a fost cea mai naşpa.

Anunțuri

2 gânduri despre “Snitzi trăieşte[1]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s