Snitzi trăieste[2]

Pentru început, nu ai cum să întelegi despre ce vorbesc aici, dacă nu citeşti sau reciteşti Snitzi trăieşte[1].

Tura de 12:00-06:00 a fost cea mai naşpa.

A fost exagerat de frig, până la 6 dimineaţa s-a ajuns la 11 grade. Nu ne-am luat haine groase la noi, aveam decat un hanorac, tricoul de voluntar, pantaloni lungi şi teneşi. Eram foarte obosiţi, eram treziti de la 5 dimineaţa de ploaie şi toată ziua am fost pe drumuri cu mutatul. Am vorbit şi cu alţi voluntari de la acces…o fată din Urziceni care e anul 3 la arhitectură în Bucureşti, un băiat din Bucureşti care mă intreabă dacă îmi place cum scrie Dostoievski şi culmea, chiar acum citesc „Adolescentul”(are 600 de pagini), îmi spune că obişnuia să mai scrie câteva notiţe în telefon până să-l piardă(parcă), eu îi spun de blogul meu şi el notează link-ul. Deja pe la ora 4 adormeam cu ochii deschişi şi simţeam că nu mai rezist. Pe la 5 şi ceva am plecat, fără să anunţăm pe nimeni şi nici acum nu ştiu cum de am ajuns la cămin. Ne-am trezit pe la 11 şi la 4 ne începea tura.

Nu vă pot spune cât de norocoşi am fost că am fost amândoi(eu şi prietenul meu) în aceeaşi echipă şi mai ales pe aceeşi tură. Dacă la training-urile din Bucureşti am fost mereu în echipe diferite şi credeam că e un blestem, se pare că s-a compensat. Am „tras” unu de altu şi chiar nu-mi pot imagina cum era dacă aveam echipe şi ture diferite. Cred că de abia ne vedeam şi când ne vedeam ne plângeam cât de obosiţi suntem. Nu cred că rezistam până la capăt…sigur fugeam.

În ziua 2…a plouat teribil. Am fost tot timpul pe fugă, am mâncat cea mai buna pizza existentă în lume sub streaşina unei case. Dacă ajungeţi în Cluj, neapărat trebuie să cumpăraţi pizza Calmora de la Pizza More, cu extra mozzarella. Deci, chiar se topeşte în gură!

2015-07-31 15.58.18

Am primit pelerine de ploaie, dar eu deja o aveam pe-a mea. Cei în galben sunt colegii mei de la acces, iar cei în verde sunt cei din echipa stewards(controlau oamenii în buzunare şi în poşete).

În ziua asta l-am cunoscut pe celălalt coordonator de la acces. Omul perfect pentru a fi lider. Un băiat super, îl cheamă Dan şi aşa am creat deviza WE LOVE DAN.

Ziua s-a încheiat cu Avicii. Nimic nu poate descrie sentimentul pe care l-am avut când am intrat prima dată în stadion. Atmosfera era genială, oamenii dansau, cântau, băteau din palme, toată lumea se distra. E o energie vie puternică, care merită văzută, trăită.

DSCN2004

În a treia zi, tura a început de la 11 ziua. Am mâncat micul-dejun de ieri, zuzu cu ciocolată şi un covrig, pe o bancă din Parcul Central. Ziua nu prea veneau oameni la festival, faţă de câţi veneau seara. Ora 20:00 era ora de vârf, deja mă săturasem să spun „brăţara, vă rog” şi îmi mai schimbam „poezia”.

DSCN2016

Decorul era frumos la festival…erau multe hamace, scaune, fotolii, leagăne legate de copaci foarte înalţi, umbreluţe(îmi aminteau de Acuarela din Bucureşti), un cinema în aer liber unde se rulau documentare. Erau multe zone specifice unui anumit stil, foarte organizate. Fiecare(hamacele, scaunele, leagănele etc.) aparţineau unei anumite zone şi fiecare zonă avea muzica ei specifică, ori mixajul live al unui dj, concertul unei trupe sau cântecele unui singur artist.

2015-08-02 01.33.09

2015-08-01 11.29.13

DSCN2006

2015-08-01 15.54.45

Clujul chiar îşi merită titlul de „capitala Transilvaniei”, pentru că foarte multe lucruri îmi aminteau de Bucureştiul nostru muntenesc: faptul că trece un râu prin oraş(Someşul Mic, respectiv Dâmboviţa), aglomeraţia exagerată, aeroportul, preţurile, faptul că e mare, mare, mă pierdeam în el, multitudinea de oameni,…şi doar atât îmi amintesc. E o combinaţie între Braşov(îmi place mai mult), pentru că are unele locuri nemodernizate(dar foarte puţine), e înconjurat de munţi, are oameni ardeleni şi se vorbeşte foarte mult maghiara… şi Bucureşti(mai mult duce a Bucureşti), dar e mai curat şi mai frumos ca Bucureşti, plus de asta, are alt aer.

DSCN1988

DSCN1987

Deci, ziua 3 a fost cea mai tare, programul cel mai lejer şi concertul cel mai mişto din tot festivalul.

Înainte de concert  am mai stat la taclale cu prietenul nostru Bistri(nu ştim cum îl cheamă), e din Bistriţa. Încearcă să ne convingă să îi vizităm orăşelu şi fiecare ne lăudam cu oraşul nostru…

Armin Van Buuren e zeu. Bass-ul cel mai puternic, a comunicat cel mai bine cu publicul, a fost cel mai încantat dintre dj şi a cântat cel mai muuuuult dintre ei(3 ore jumate). Nu doar el a fost cel mai încântat, ci şi oamenii. A fost cel mai tare concert şi nu pot să cred ca de abia am vrut să merg, pentru că eram foarte obosită, mi-era foarte lene să ma dau jos din pat(mai stăteam şi cocoţată) şi m-am dus la concert jumătate adormită.

Va urma…

Un gând despre “Snitzi trăieste[2]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s