Yolo(1.2)

Mi-am amintit ca nu am terminat aventura mea in Bucuresti. S-au aglomerat sau am aglomerat foarte multe chestii in viata mea si, din pacate… mi-am uitat una dintre prioritati: blogul.

Calatoria in Bucuresti a fost exact ce ne trebuia dupa nebunia de aici cu administratora, caminu si colega mea de camera. Evadarea noastra a fost… o amintire deosebita, asa ca, hai s-o povestesc si aici.

Bucurestiul era plouat, noi eram plouati, gps-ul ne trada, cautam Regia prin ploaie si un baiat care alerga pe-acolo ne-a indreptat spre drumul cel bun. Imi placea totul, eram fara griji, fara niciun plan, fara nicio asteptare la ce poate urma. E minunat sentimentul asta, cu totii ar trebui sa-l incercam mai des.

Bff-ul prietenului meu era vesel ca ne-a intalnit. Din pacate, eu n-am putut sa ma revad cu fosta mea colega de banca din liceu. Nu stiu cum intamplarea face ca mereu cand e ea prin Brasov sau eu prin Bucuresti, sa nu ne intalnim.

Am intrat in Regie, bff-ul lui cunostea tot, il cunosteau toti. Gardianu de la camin ne-a lasat sa intram fara sa dam buletinele si am stat pe scari cu mai multi tipi, fumau ceva, eu ii urmaream, ma lua oboseala, ma uitam pe geam si ma gandeam cat de bine e ca sunt asa de departe. In unele momente chiar uitam unde sunt si constat ca, de cele mai multe ori, am probleme cu memoria.. Stateam la povesti, am ras mult, rememorau trairi, amintiri comune, fumau, eu radeam, ei radeau.

Imi placea mult acolo, chiar mi-au placut caminele astea dezordonate, pline de dubiosi, pline de fum, din Bucuresti. Ma gandeam ca in Brasov, adica pe Memo, oamenii sunt prea tristi. In Bucuresti era veselia, rebeliunea, sau poate doar eu stateam cu oamenii potriviti acolo, cu oamenii care chiar asta reprezentau.

Bff-ul lui e chiar un tip fain care parca atrage tot ce e agitat in jurul lui. Cateodata sunt buni oamenii astia, mai ales cand esti posomorat.

Am fugit apoi in caminul lui. Am urcat 5 etaje, erau multe flori la etajul ala, baile erau naspa rau, bff-ul lui ne-a spus ca el face baie la un unchi. Colegii lui de camera erau niste tocilari d-aia tipici de camin, la pc, camera neaerisita si neprietenosi. Am stat pe hol pe niste scaune. Deci toata aventura noastra s-a rezumat la stat pe scaun sau pe scari? Nuuu… a fost adrenalinaaa

Au fost momente chill cu prietenii, in cazul meu cu necunoscutii prietenosi. Dupa ce am stat la povesti si acolo, am mancat niste sendvisuri, am mers in alt camin. Aici, gardiana era foarte constiincioasa. Bine, era si 2 jumate dimineata. Ne-a luat datele de pe buletin si, culmea, tipii astia doi(bff-ul si inca un tip care tocmai venise de la munca pe la 12) au zis ca mergem in vizita la o fata care chiar avea niste divergente cu gardiana vorbareata. Atat ne-a fost pentru ca a inceput sa ne povesteasca timp de zeci de minute, toata neintelegerea dintre ele si alte neintelegeri pe care le-a mai avut prin camin.

Dupa ce, in sfarsit, am scapat de ea, am cautat o sala de lectura unde trebuia sa fie un tip cu laptopul. Am gresit sala si erau unii care dadeau o petrecere rock, iar noi am ironizat si am zis ca plecam pentru ca ascultam manele. Am ajuns intr-un final la sala buna si era foarte intunecata si acolo erau doi tipi cu un laptop si se uitau la un film. Arata ca o camera ravasita de cutremur. Frigul intra prin geamurile astupate cu plastic, eu m-am asezat intr-un carucior de carrefour care, habar nu am cum a ajuns intr-o sala de lectura dintr-un camin de studenti la etajul 3 sau 4.

image

Apoi, am vazut ca era si o saltea p-acolo, statea o fata pe ea. Era atat de frig incat stateam cu geaca pe mine si tot mi-era frig. Mai le spuneam baietilor sa ma mai mute de langa geam, apoi am descoperit ca exista un calorifer care functiona in camera aia. Mi-am pus muzica la mp3 si stateam in carucioru de cumparaturi si ma uitam pe pereti. Nu mai stiu la ce ma gandeam, cred ma gandeam la toate lucrurile de pe pamantu asta de-odata. Cert e ca, asta era privelistea de acolo:

image

Apoi, prietenul meu a varsat ciocolata calda pe mine si de aici nu-mi mai amintesc nimic.

Hahahaa. Glumesc.

Chiar a varsat ciocolata calda pe mine si a trebuit sa plecam la gara. Ne-a dus bff-ul lui, era ingrozitor de frig si batea vantu. De Boboteaza am fost la el si a cam fost frig de ingheata pietrele, cel putin pentru noi. Era ora 4 jumate si noi credeam ca avem tren la 5, dar, la gara, am constatat ca avem la 6. Bine ca exista Mc-ul din Gara de Nord. Am mancat cartofi prajiti la 5 dimineata.

Prietenul meu avea examen in ziua aia. Am adormit de cum m-am urcat in tren, nici nu stiu cand a venit controloru, bine ca e prietenul meu mai constiincios ca mine:) (in unele chestii). Am adormit pana pe la Breaza, cand m-am trezit super-adormita si ma saluta fosta mea profa de pregatire la mate, mergea cu baietelul ei in Poiana la partie. Eram atat de somnoroasa incat mi-a luat cateva secunde sa-mi dau seama cine e. Am vorbit o groaza tot drumu. Habar n-aveam ca si ea a facut facultatea in Brasov, i-am trezit niste amintiri. Sigur s-a gandit mult timp la asta, i-am activat nostalgia. Intalnirea cu ea, mi-a confirmat ca a fost o idee buna escada in Bucureştica.

Aventura noastra in Bucuresti a fost super obositoare, dar n-as refuza-o niciodata. Urmeaza o escapada in Iasi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s