Eu, cititorul

Pana in clasa a 12 a, niciodata nu am fost constienta de atractia mea pentru literatura. In liceu am vrut un profil umanist pentru ca nu-mi placea matematica, dar am nimerit la un profil tehnic, care avea putin din amandoua. Pana la sfarsitul liceului, am descoperit ca-mi place matematica. Ciudat, nu? Acum, sunt studenta la Litere.

N-am fost constienta, pentru ca aveam multe hobby-uri, adica pictam, desenam, ma ocupam de lucruri handmade si scriam pe un blog. Nu prea stiam eu ce se intampla cu viata mea. Cred ca prima carte care m-a fermecat a fost „Elevul Dima dintr-a saptea” de Mihail Drumes, apoi am citit „Zece negri mititei” de Agatha Christie, care m-a facut sa fiu oarecum paranoica cand ramaneam singura acasa. Poate am citit-o la o varsta prea frageda(eram clasa a 7 a) sau poate eram prea fricoasa. La liceu am avut oarecum o sclipire. M-am concetrat mai mult pe scris, rasfoiam toate cartile impuse de profesoara de romana si citeam cu o sete nebuna, ceea ce ma captiva. Am colectionat si citit multe carti de-ale lui Jules Verne, pana m-am plictisit de atatea plimbari pe mari. Mi-au placut multe pasaje din Dostoievski, multa vreme am crezut ca e german, pentru ca nu ma interesa viata autorilor mei, ci doar operele in sine, paragrafele din cartile lor. Mereu m-a fascinat numele lui, atat de unic, cred, frumos vizual: Dostoievski. Imi notam tot ce-mi placea pe un carnetel sau pe blog. Citeam cat mai multe, tocmai din dorinta de a posta pasaje interesante pe blog, ca sa inspir oamenii care imi accesau blogu, ca sa citeasca si ei cartea.

Cea mai buna perioada a fost in clasa a 11 a cand am citit toate volumele din „Cel mai iubit dintre pamanteni”, doar pentru ca mi-a placut titlul si eram curioasa sa vad despre ce e vorba. Atat de mult m-a captivat, incat am citit din prima zi primul volum. Imi amintea de „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, care a fost cartea mea preferata din liceu si pe care am citit-o de doua ori.

In general, mi-au placut cartile cu o poveste mai aparte, cu filozofii, cu pasaje pe care sa meditez, sa le notez, sa le tin minte. Acum, ma impart intre „Adolescentul” al lui Dostoievski, pe care cred ca o sa o iau de la inceput, sesiune si „Daca intr-o noapte de iarna, un calator”, de care am auzit atat de multe la facultate si pe care de abia astept sa mai am timp sa continui s-o citesc.

Anunțuri

3 gânduri despre “Eu, cititorul

  1. Hei, tu cititoare frumoasă, ce mai faci? Mă bucur să citesc aceste rânduri! În prezent lucrez la chestiunea lecturii cu elevii și sper să îmi iasă mai bine de la un an la altul. Anul acesta cam o treime dintr-o clasă au citit „Tatăl celuilalt copil”, Parinoush Saniee, „Cișmigiu &comp.”, Grigore Băjenaru. Sunt în continuă căutare de cărți care ar putea să le placă…
    Le-am dat ieri câteva întrebări să își facă un portret de cititor plecând de la ele:
    1. Care a fost prima carte citita de tine de la început până la sfârșit? Cine/ce te-a determinat sa o citești?
    2. Numește cea mai importanta persoană din viața ta care te-a apropiat sau, din contră, a făcut să-ți fie nesuferita lectura (nu numai a cărților de literatura). De ce?
    3. Ce ar trebui sa facă profesorul de română în alt fel decât o face pentru a te convinge să citești mai mult și mai bine?
    4. Ce ar trebui să facă profesori de alte specialități (de matematică, de fizică, de istorie etc.) ca să te convingă să citești lecțiile din manual sau sa citești alte cărți și reviste de specialitate pentru a învață tu singur?

    Să ai zile cu soare și să scrii frumos!
    profa de română

    Apreciază

    • Bună seara!
      Mă bucur mult să mai vorbesc cu dumneavoastră!!! Sunt stresată cu sesiunea, mai sunt două săptămâni şi se termină nebunia.
      Cam aşa am avut şi eu o temă la facultate, aceasta, ”Eu, cititorul”.
      La facultate, o profă ne-a sugerat să citim ”Craii de Curtea-Veche” şi a fost uimită că n-am citi-o până acu, prin generală sau liceu. A lăudat-o foarte mult şi mereu au avut dreptate, chiar au fost foarte interesante cărţile facultative propuse de profi, de exemplu,”Dacă într-o noapte de iarnă, un călător…”. În general, ca de obicei, cărţile pentru examene, sunt foarte plictisitoare.
      Săptămâna asta am trecut de un examen greu, de care mi-era foarte frică. A fost despre Eminescu, cred că tot ce era posibil de ştiut până la ora actuală despre opera lui şi despre părerile altora despre opera lui :)).
      Mă bucur mult că v-aţi amintit de mine şi sper să-mi mai scrieţi!!!
      Să aveţi şi dumneavoastră zile cu mult soare, dar cu mai puţină caniculă! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s