Zero

Mi-am propus ca de maine sa scriu

In fiecare zi.

Raceala imi trece usor, in fiecare zi

Tot mai mult.

Beau ceai in fiecare seara si mananc pastile

In fiecare zi.

Nimic nu se compara cu rasfatu de acasa

Cu ai mei.

Iubirea si sederea langa ei si tine mi se pare

Ca un soare.

Fluturii imi bat in geam. Eu le-am deschis usa, dar m-au pacalit. Au intrat mai multi si mi-au invadat manecile, imi ies pe sub pantaloni. Lamaia acra mi-a stins gandurile. Nu mai stiu sa scriu. Fluturii nu pot opri starea asta, doar ma fac sa nu ma mai gandesc la nimic, nu ma ajuta. Imi caut inspiratia in oameni, in lucruri, degeaba. Doar tristetea ma face sa scriu, repede, ganduri pe care, oricum, nu mai are rost sa le citesc cand voi fi vesela. Pentru ca atunci cand esti vesel nu poti citi lucruri triste, nu ai de ce si parca nu-ti vine, cel putin mie, sa citesti nimic. Doar sa fugi, la oameni, in bratele lor, in sufletul lor si sa nu mai iesi de acolo. Niciodata. Si sa razi de tine, de ei, de viata, ca si-asa totu-i trecator si n-avem loc si de regrete. 

Anunțuri

Un gând despre “Zero

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s