Nu suport să fiu om

Am început să am momente când nu îmi mai e frică de moarte. Mă gândesc că oricum în viaţa asta toate se duc(banii, alte lucruri materiale, diplomele, timpul şi alte lucruri materiale) şi ce ne face, într-adevăr, viaţa frumoasă? 

Oamenii buni, momentele, zâmbetele, o vorbă bună, un vis realizat… şi multe lucruri care te fac într-adevăr să te temi ca n-o să le mai ai. Aici e paradoxul. Te temi, dar eşti sigur că n-ai ce să faci. Moartea sigur îşi va face simţită prezenţa, mai devreme sau mai târziu.

Şi nu e nimic revoltător în asta. Încep să văd viaţa ca pe o pierdere de timp. Atâţia oameni deştepţi au murit şi mereu s-au uitat, mai devreme sau mai târziu. Totul îşi găseşte înlocuire, chiar şi cu ceva mai prost. 

Devin din nou depresivă şi nu îmi place. Chiar nu mai pot suferi oamenii. Cum să iasă PSD? Cum să n-ai cu cine să votezi? Mai bine stăm şi scriem pe facebook despre cât de naşpa e lumea, dar nu mergem la vot. Lăsăm prostia să aleagă, apoi zicem că e totul pierdut. Oamenii care nu votează sunt la fel de vinovaţi ca aceia care au votat cu PSD. Toată lumea mă enervează. Atâta prostie nu credeam că pot vedea. Şi lucrurile puteau fi atat de simple. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s