Noi, tinerii

Nu vedeţi abisul în care vă prăbuşiţi cu toţii, ne spunea un bătrân mai zilele trecute, nu vedeţi că voi, tinerii de azi, aţi ajuns să vă sfiiţi până şi de rostirea cuvintelor: patrie, iubire de ţară, de popor, de limbă şi de datinile strămoşeşti!… Culegeţi şi însufleţiţi din nou vorbele acestea mari – atâţia viteji au luptat ş-au murit pentru ele – treceţi-le prin inimile voastre şi le reîncălziţi, spălaţi-le în lacrimile voastre şi le redaţi înţelesul, viaţa şi strălucirea lor de odinioară. Strângeţi-vă laolaltă câţi simţiţi în voi dorul de muncă şi setea sfântă de adevăr, umpleţi-vă sufletele de cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de măreţe ale străbunilor voştri, încălziţi-vă de cea mai entuziastă iubire pentru patria voastră apărată cu atâtea jertfe, pentru frumuseţile acestui pământ frământat în sângele atâtor viteji, şi faceţi ca fiecare gând şi fiecare pas al vostru să fie pentru binele şi înălţarea neamului românesc! Suflaţi colbul de pe cronici, cum zice poetul, şi faceţi să renască virtuţile bătrânilor de atunci în sufletul tinerimii de azi …

Primele vorbe- A.Vlahuţă şi G. Coşbuc „Semănătorul”, anul I (1901), nr. 1, 2 decembrie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s