Concluzie

Acu 3 zile eram în tren şi o puştoaică de 13-14 ani dramatiza că e atât de nedrept că oamenii nu s-au aşezat la locurile de pe bilete. Ea spunea că are principii. Mi-am făcut un dialog imaginar cu ea, pe lângă cel pe care l-am avut, şi îi spuneam că pe lumea asta sunt atât de multe lucruri nedrepte, atât de multe lucruri care nu o să-i convină, câteodată, există, încât dramata ei e un pistol spart cu apă. 

Şi am avut dreptate.

Ieri, un autobuz mi-a lovit maşina şi, totuşi, nici după ce am ieşit de la poliţie n-a vrut să-şi recunoască vina şi să-mi dea asigurarea. Eu n-am avut nicio vină, practic, stăteam pe loc, blocată în intersecţie. 

Asta e drama mea, la 20 de ani, poate şi asta, privită din ochii altora, ca un pistol spart cu apă.