Totul e formă și material, în învățământ și în viață, – și ipocrizie, – și un testicul de cauciuc în prelungirea unui sul de sticlă se preferă public modelului copiat. E imoral originalul, dar cultivat plagiatul.

Mă temeam, la examenul meu, de aglomerația de atunci…Și mă ofensa examenul. E nevoie de un temperament concesiv și inferior, ca să nu simți câtă rușine implică repetarea în public a lucrului învățat, ca un bun ce-ți aparține și pe care l-ai creat. În cartea cutare se găsește răspunsul la întrebarea examinatorului, asimilat de toți candidații, care de obicei susțin spusele altora, repetate și de aceia cu o convingere tristă și cu un patos regretabil. Și recunoașterea ostentativă a meritului acestei impudice imitații culturale mi se părea, aplicată la mine, de o indiscreție trivială. O comisie își afirmă dreptul să judece și să dea sentințe relativ la valoarea intelectuală reproductivă, și un candidat e obligat să suporte și să recunoască autoritatea acestei maimuțăreli și a unei lamentabile încrederi în sine profesorale, să-și facă un titlu pe viață dintr-o opinie cifrată, cu iscălituri încâlcite autografic.  […] Nu mă puteam hotărî să intru, mă sfiiam de mine și-mi era frică de… public. Căutam din ochi care ar fi putut să fie în ultimul moment drumul cel mai scurt ca să mă strecor printre dependințe, ca să fug și să mă las de doctorat, în clipa supremă a gloriei didactice.

TUDOR ARGHEZI- Cimitirul Buna-Vestire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s