Ganduri

Mă simt din ce în ce mai dedicată și mai încântată să lucrez cu micii mei copii de la afterschool. Încerc să mă bazez mult mai mult pe emoțiile lor, să empatizez, să îi ascult și să fiu foarte, foarte răbdătoare. Chiar dacă șefii mei nu-mi plac, simt că, pentru copii, eu chiar încep să însemn ceva. Mi-a fost foarte greu să îmi las sufletul pe tavă unor copii de 8 ani și, după 7 luni, parcă simt că m-am apropiat de ei și mă simt mai în largul meu când sunt cu ei.

Dar, parcă, aș vrea altceva. Vreau să citesc mult mai multe lucruri despre pedagogia, psihologia copiilor și metode moderne de predare și de învățare, mai ales. Vreau să fiu inovativă, chiar dacă aș vrea să încerc să intru la stat, mai exact, la clasa a 5-a, teoretic. Iar acolo nu prea văd portițe spre inovare și creativitate.

Mă gândesc că am auzit mulți oameni, mai in vârstă, care au predat în tinerețe, iar acum sunt în alt domeniu și parcă simt că așa o să vorbesc și eu despre mine peste câțiva ani. Am un deja-vu cu chestia asta câteodată și nu știu dacă mă bucură gândul ăsta, sau nu, sau mă cuprinde frica pentru ce lucruri mă mai așteaptă, fiind un domeniu nou.

De ceva timp, mă gândesc să evoluez cumva profesional. Mi-au mai mărit salariul, am fost mulțumită, pentru că asta mi-am dorit de când m-am angajat, dar apoi mi-am dat seama că nici asta nu mă poate ține prea mult la ei.

Reclame