Acel ceva

Ce ma bucur ca nu doar pe blog a nins, ci si afara!

Sunt in ultimul an de facultate si deseori ma cuprinde o mare panica, gandul ca oare ce ma fac eu dupa ce se termina facultatea?! Parintii ma intreaba, amicii ma intreaba, eu ma intreb, iar raspunsul pe care il dau destul de des este: profa. Da, ma fac profa.

Apoi ma apuca alt gand… oare, daca nu mai vreau sa fiu profa sau nu imi convine la ce scoala predau sau alte motive, ce pot sa ma fac? sa ma fac vanzatoare in magazin? dar eu aveam atatea planuri cu mine… in viata asta…

Apoi panica se accentueaza si mai tare.

Acesta este doar unul dintre gandurile care imi strabat capsorul, foarte frecvent in ultima perioada. Alta frica de-a mea este: am crescut. Ce ma fac, am o varsta relativ matura si trebuie sa muncesc, sa-mi fac o familie ca sa nu fie mama batrana si sa-mi iau o casa ca sa nu stau in chirie toata viata… si… cum fac eu toate astea?

Realizez ca incep multe si termin putine pentru ca nu sunt hotarata, ci pendulez de la o stare la alta, de la o meserie la alta, de la o idee la alta. Nu stiu ce vreau, sau daca cred ca stiu, ma schimb si nu mai vreau acel lucru.

Blogul este singura ocupatie, ca sa-i spun asa, de care m-am tinut( relativ, pentru ca nici aici nu am fost foarte constanta) cel mai mult. Si, oarecum, sunt mandra de asta, pentru ca din ce in ce mai mult, cu cat inaintez in viata/varsta(nu stiu care s-ar potrivi mai bine, desi e cam acelasi lucru), imi dau seama ca-mi place ca am tinut acest mic jurnal, de 6 ani incoace si chiar nu-mi vine sa cred ca am postat de atat de mult timp. Iar totul a inceput asa… nesemnificativ si nu ma gandeam o sa postez atat de mult si ca o sa insemne atat de mult pentru mine. Se pare ca, intr-adevar, mi-a placut sa fac asta, iar acum imi dau seama ca poate asta am si nevoie sa caut ca sa fac ceva pe bune si sa nu ma mai sucesc, am nevoie sa fac ceva care chiar imi place.

Panica ma cuprinde din nou, si, oare, care este acel ceva?

Anunțuri