Citate din Solenoid(1)

E atât de straniu că am un trup, că sunt într-un trup.(p. 12)

Ca groaza de dincolo de groază, groaza cea mare, mama tuturor spaimelor noastre: cea de eternitatea în care nu mai exiști. (p. 142)

De-a lungul vieții ne ies destule alunițe, negi, oase moarte și alte mizerii pe care le cărăm răbdători cu noi, ca să nu mai vorbim de unghii și păr, de dinții care ne cad: bucăți din noi ce nu ne mai aparțin și care capătă o viață numai a lor.

Să vrei până la mie, să poți până la șase, teribilă sentință argheziană. (p. 145)

Mi-a fost întotdeauna frică, frică pură, izvorâtă nu din gândul la vreo primejdie, ci din viața viața însăși. (p. 68)

E inimaginabil cât de tâmpitoare e meseria de profesor, cât de mult te degradezi, an de an, corectând teze și scoțând școlarii la lecție, repetând de zeci și sute de ori aceleași fraze, citind ,,cu intonație” aceleași texte, vorbind cu aceiași colegi în ochii cărora vezi aceeași disperare și neputință pe care ei o văd în ochii tăi… 

Știi că decazi, că mintea-ți devine vomă de citate bombastice și clișee, și totuși nu poți face altceva decât să urli neauzit, asemenea torturatului dintr-un beci subteran, singur cu călăul său, privind cu luciditate totală cum i se sfâșie țesuturile trupului, cum e eviscerat de viu fără putință împotrivirii. (p. 96)

Nu gândim altfel decât cei din vechime: să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri. (p. 98)

Citate din cartea, sau mai degrabă, cărțoaia(857 de pagini) Solenoid-Mircea Cărtărescu și lista continuă, după examen.